Patrimoniul religios (11)
În ceea ce privește patrimoniul religios, această regiune se poate mândri cu valori de neprețuit. Principala atracție turistică a Ciucului, ansamblul de monumente din Șumuleu Ciuc, nu este considerată doar un element de bază a patrimoniului religios al Ardealului, ci este și un loc de pelerinaj, cunoscut prin toată Europa. Plimbarea virtuală ne oferă șansa, să împărtășim acest miracol, și ne întâmpină, să-l descoperim și personal. Pe lânga Șumuleu Ciuc, mai există numeroase comori ale patrimoniului religios, care datează din anii 1300. Unele dintre aceste biserici sau capele au fost renovate recent, oferind o experiență spirituală și vizuală de neuitat. În Miercurea Ciuc găsim și biserici contemporane, proiectate de arhitecți renumiți din zonă, care sunt considerate adevărate capodopere ale arhitecturii religioase.

Împărtășiți cu prietenii:


Începe plimbarea

Biserica romano catolică Sfânta Cruce

Începe plimbarea

Interior biserica romano catolică Sfânta Cruce

Începe plimbarea

Biserica romano-catolică Millennium

Începe plimbarea

Interior biserica romano-catolică Millennium

Începe plimbarea

Biserica Sfântul Augustin

Începe plimbarea

Biserica franciscană din Şumuleu Ciuc

Începe plimbarea

Catedrala Şumuleu, interior

Începe plimbarea

Catedrala Şumuleu, Fecioara Maria

Începe plimbarea

Biserica Parohială Sfântu Petru şi Pavel (Szent Péter és Pál)

Începe plimbarea

Biserica ortodoxă

Începe plimbarea

Interior biserica ortodoxă

Descrieri locații
Biserica romano catolică Sfânta Cruce

Prima biserică din Miercurea Ciuc, ulterior declarată monument istoric, a fost construită în stil baroc între anii 1751 și 1758 și poartă hramul Sfintei Cruci. Înaintea construirii acestei biserici, enoriașii ciucani care aparțineau de eparhia Ciuboteni, frecventau slujbele din capela cetății Mikó.
Episcopul Szalai b. Sztolyka Zsigmond Antal a înființat parohia de sine stătătoare în Miercurea Ciuc, și a numit primul paroh în persoana lui Szász János. Dânsul a ordonat construcția bisericii, parohiei, locuinței cantorului și școlii. Dimensiunile bisericii construite din fondurile parohiei, au fost suficient de mari pentru localitatea cu o singură stradă.
Odată ce localitatea Miercurea Ciuc a devenit reședință de județ în 1878, și a început să se dezvolte, biserica a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea catolică în creștere. Astfel s-a pus problema construirii unui nou lăcaș de cult, de dimensiuni mai mari, încă de la începutul secolului XX.
Deși proiectul noii biserici s-a elaborat, precum și fondurile necesare construirii s-au strâns din anul 1914, construcția nu s-a putut realiza din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. În incendiul din 1916 au ars clădirea parohiei și locuința cantorului, reconstruirea acestora fiind o prioritate, așadar construirea noii biserici, mai mari, s-a amânat până la începutul noului mileniu.
Parohia din centrul oraşului a fost construită în 1928, în baza proiectului Berek Ferenc. Construcţia a fost finanţată de Contele Majláth Gusztáv Károly, episcopul scaunului Ciucului din aceea vreme, împreună cu judeţul şi composesoratul Ciucului.

Interior biserica romano catolică Sfânta Cruce

În interiorul bisericii atenţia vizitatorului este atrasă de altarul principal, construit în stil baroc. Altarul purtând hramul Sfintei Cruci a fost construit de sculptorul Schuchbauer Antal, cu tehnică mixtă: cruce, bazorelieful Golgotei şi pictură.
În 1771 în partea de Nord a bisericii s-a ridicat capela Sfântului Ioan din Nepomuk, care împreună cu biserica a fost hirotonisită de episcopul Batthyány Ignác în 1784.
Biserica adăposteşte două relicvii deosebit de preţioase. Un crucifix cu bază, pe care se distinge Hristos care binecuvântează. Capetele crucii sunt împodobite de simbolurile evangheliştilor. Relicvia datează de pe vremea lui Matei Corvinul, cca. 1470, baza fiind datată mai târziu, în secolul XVII. A doua relicvă importantă este Cartea Congregaţiei Maria, tipărită în mănăstirea franciscană din Şumuleu-Ciuc, înainte de 1731. Coperta din metal este acoperită de o catifea purpurie, încrustată cu argint, legată cu aur.

Biserica romano-catolică Millennium

Noua biserică romano-catolică din Miercurea Ciuc poartă hramul Sfintei Marie Mare și sfinților maghiari. Inițiatorul acestui proiect măreț a fost parohul detașat în oraș în anul 2000, Darvas-Kozma József, care la începutul anului 2001 l-a căutat pe renumitul arhitect maghiar, Makovecz Imre, cu rugămintea de a proiecta o biserică nouă, mai mare, lângă cea existentă. Acesta a acceptat provocarea, și conlucrând cu discipolul lui, arhitectul local, Bogos Ernő, a realizat proiectul în anul 2001.
Temelia bisericii, cunoscută sub numele de “Biserica Millennium”, a fost depusă în data de 4 august, 2001, iar construcția aflată în imediata vecinătate a bisericii Sfânta Cruce, a fost terminată până în octombrie 2003. [br]Așadar cu o întârziere de un secol, în anul 2003 s-a împlinit vechiul vis al catolicilor din Miercurea-Ciuc: s-a construit o biserică nouă, mult mai spaţioasă decât biserica veche „ Szentkereszt”, în centrul oraşului.
Clădirea impozantă a lui Makovecz Imre (1935 – 2011), cu două turnuri, cu centrul sub formă de iurtă, folosește elemente tradiționale ungurești, chiar și ușile bisericii amintesc de porțile secuiești, iar elementele decorative sunt similare cu cele ale bisericii vechi. Sculpturile de îngeri deasupra domului din sticlă, precum şi statuia „ Învierea” deasupra altarului sunt creaţia sculptorului local Nagy Ödön.
Aceasta este a cinciea biserică din Ardeal, proiectată de Makovecz Imre.

Interior biserica romano-catolică Millennium

Biserica care poartă hramul Sfintei Mariei Mari şi a sfinţilor maghiari are formă conică. Această formă, care aduce a iurtă mongolă se regăseşte în cultura eurasiatică, fiind folosită atât în temele biblice şi în patrimoniul culturii maghiare. Acoperişul iurtei este o cupolă de sticlă, prin care pătrund razele soarelui, şi luminează interiorul bisericii, şi anume partea centrală, unde se află altarul, care întruchipează pe Hristos. Astfel toată atenţia este focusată spre această axă centrală a bisericii.
Forma altarului aduce a stup de albine, o formă veche creştină, care face referire la Sacramentul Iubirii. În spatele altarului se află statuia Învierii, care este opera sculptorului ciucan Nagy Odon, asemeni statuilor de îngeri de pe cupola bisericii.
Părţile importante ale bisericii sunt galeria şi subsolul. Mijlocul subsolului este dominat de statuia Sfintei Marii creată în Fatima. Tot în subsol se află capela Boldog P. Rupert Mayer. Sanctuarul capelei este împodobit de trei fresce ale pictorului autohton Marton Arpad. Fresca din stânga îi prezintă pe Sfântul Ştefan şi Gizella, a căror căsătorie din 996 a adus poporului maghiar creştinizarea din Vestul Europei. Această legătură este vizualizată şi de compoziţia lui Boldog P. Rupert Mayer. A treia frescă îl reprezintă pe episcopul Marton Aron.
Pe peretele bisericii se află două compoziţii statuare , busturi din secolul al XVIII-lea. În stânga se află statuia lui Hristos din Nădejdea, pe jumătate arsă, iar în partea dreaptă găsim statuia Sfântului Ioan din Nepomuk din Biserica Sfânta Cruce.

Biserica Sfântul Augustin

În anul 2009 a fost sfințită o altă biserică nouă, romano-catolică, purtând hramul lui Sfântul Augustin.
Construcția clădirii monumentale, din cartierul spicului, a durat un deceniu și jumătate. Lucrările la noua biserică au început în 1995, ca urmare a divizării eparhiei catolice din Miercurea Ciuc în două subdiviziuni de sine stătătoare, de către arhiepiscopul Jakubinyi György. Cauza prelungirii lucrărilor a fost lipsa de fonduri, care până la urmă s-au strâns datorită donațiilor enoriașilor, ajutorului autorităților locale și centrale, cât și prin proiecte guvernamentale și europene.
Ansamblul de trei clădiri este rodul activității de proiectare al arhitectului local, Albert Homonnai Márton. Caracterul monumental al bisericii este accentuat de cele două turnuri cu structură metalică, înalte de 33 de metri.
Interiorul deosebit se datorează sculpturilor artistului autohton, Xántus Géza : Hristos răstignit, Sfântul Augustin și Sfânta Monica, statui cu o înălțime de 2,5 m, greutate de 80-90 kg, acoperite cu plăci de cupru.

Biserica franciscană din Şumuleu Ciuc

Prima biserică a călugărilor franciscani din Şumuleu Ciuc a început să se deterioreze pe la mijlocul secolului al XV-lea, astfel ordinul a construit o nouă biserică în stil gotic între anii 1442-48. Aceasta a rezistat multor invazii turco-tătare, şi a suferit mai multe renovări, completări, transformări în secolele XVII – XVIII, însă la începutul secolului XIX a devenit oportună construirea unei biserici noi, mai mari.
Astfel, construcţia Catedralei actuale a fost începută în 1804 în baza planurilor arhitectului Schmidt Konstantin şi a fost terminată în 1876. Catedrala construită în stil baroc a fost sfinţită cu hramul Sfintei Fecioare Maria, la 20 august 1876 de către episcopul ardealului din acea vreme, Fogarassy Mihály.
Cel mai important obiect de cult al catedralei este statuia „Fecioarei Maria” cioplită din lemn de tei de un artist necunocut. Deşi nu se cunoaşte exact originea acesteia, se presupune că datează din 1510. Sculptura Fecioarei Maria de 2,27 m înălţime este cea mai mare de acest gen din lume. Această operă de artă unică o arată pe Fecioara Maria ca „ Femeia îmbrăcată în soare”, sub tălpile ei aflându-se luna, şi pe capul ei o coroană alcătuită din doisprezece stele. Maica sfântă apare în acelaşi timp şi ca regină, având coroana pe cap, sceptrul în mâna dreaptă, în mâna stângă ţinându-şi fiul, mântuitorul omenirii. Sunt multe legende legate de puterile tămăduitoare, minunile înfăptuite de statuia miraculoasă a Madonei zâmbitoare, iar în 1798 este declarată de biserica creştină „ Fecioară sfântă, înfăptuitoare de miracole”.
Statuia care a supravieţuit toate incendiile şi războaiele de-a lungul existenţei sale, este figura centrală a pelerinajului de la Şumuleu în ziua de Rusalii.
Catedrala a fost înălţată la rangul de „ Basilica Minor” în anul 1948, de către Papa Pius al XII.-lea

Catedrala Şumuleu, interior

Templul baroc a fost finalizat în 1876. O mare parte din amenjarea interioră a fost realizată de Papp Miklós, sculptor şi pictor braşovean. Altarele secundare şi tribuna au fost finalizate încă din prima parte a secolului XIX., purtând hramul Sfinţilor Francisc, Anton, Elisebeta, Ana, Ioan din Nepomuk, Ioan Botezătorul şi Margareta din Cortonă. Sub balconul corului se află altarul lui Hristos Suferind.
Balconul corului a fost construit de meşterul Pfeifer Antal din Gheorgheni în 1831. O piesă preţioasă a interiorului este orga construită în 1931. Vitraliile provin din Grottau, Cehia din anii 1905-1911. Vitraliile de pe intrarea principală poartă monogramele lui Hristos şi Maria, cât şi simbolul Franciscanilor.
Statuia Fecioarei Maria este flancată la dreapta de statuia Regelui Sfântu Ştefan, iar la stânga de cel al lui Regelui Sfântu Ladislau. Statuile sunt opera scupltorului Runggaldier József din anul 1905 în Gröden (Tirol).
Interiorul catedralei este împodobit şi de lucrări de artă moderne, cum ar fi basoreliefurile sculptorului ciucan Vincefi Sándor, care se găsesc pe uşile coridorului şi sacristiei. Tot în anii 80’ au fost sculptate decoraţiile băncii din partea stângă a naosului principal, de artistul local Imets László. Sub balconul corului, la ieşirea din dreapta se găseşte monumentul funerar al căpitanului Mikes Kelemen din Trei Scaune, din anul 1686.
La intrarea în biserică pe pilonii de susţinere se găsesc tăbliţe de marmură în amintirea marilor personalităţi franciscane din Şumuleu.
Pe arcul catedralei se gpseşte un cronostic în limba latină: “Priveşte Maria, lăcaşul Tău străluceşte în lumină cerească, inălţat Ţie de turma Sfântului Francisc.” Literele roşii ale cronosticului datează din 1834, data construirii arcului.
Interiorul a fost pictat de artistul clujan Urbanszky Fülöp în 1911.

Catedrala Şumuleu, Fecioara Maria

Cel mai important obiect de cult al catedralei este statuia „Fecioarei Maria” cioplită din lemn de tei de un artist necunocut. Deşi nu se cunoaşte exact originea acesteia, se presupune că datează din 1510. Sculptura Fecioarei Maria de 2,27 m înălţime este cea mai mare de acest gen din lume. Această operă de artă unică o arată pe Fecioara Maria ca „ Femeia îmbrăcată în soare”, sub tălpile ei aflându-se luna, şi pe capul ei o coroană alcătuită din doisprezece stele. Maica sfântă apare în acelaşi timp şi ca regină, având coroana pe cap, sceptrul în mâna dreaptă, în mâna stângă ţinându-şi fiul, mântuitorul omenirii. Sunt multe legende legate de puterile tămăduitoare, minunile înfăptuite de statuia miraculoasă a Madonei zâmbitoare, iar în 1798 este declarată de biserica creştină „ Fecioară sfântă, înfăptuitoare de miracole”. Statuia care a supravieţuit toate incendiile şi războaiele de-a lungul existenţei sale, este figura centrală a pelerinajului de la Şumuleu din ziua de Rusalii. În decursul secolelor s-au adunat multe legende legate de puterea miraculoasă a statuii. De multe ori statuia a emanat o lumină strălucitoare atât puternică, încât a cuprins toată catedrala. Înaintea marilor catastrofe faţa statuii s-a întristat, şi există martori, care au văzut-o pe Fecioara Maria plângând cu lacrimi de sânge. Cu ocazia năvălirii turco-tătare din anul 1661 catedrala a fost incendiată, în schimb statuia a rămas intactă. Legenda spune că un conducător al tătarilor a vrut să fure statuia, dar aceasta a deveniit aşa de grea, încât nu s-a putut urni nici un car tras de opt perechi de boi. Tătarul aruncat statuia din car rănind-o cu sabia la faţă şi gât, aceste urme sunt vizibile şi astăzi. Rugăciunile adresate Fecioarei Maria în faţa statuii au fost de multe ori ascultate, ceea ce este dovedit de obiectele de cult, ofrande, depuse în jurul statuii încă din secolele XVII-XVII-XIX. Din anii 1940 până astăzi există mărturii datate cu plachete de marmură, că Sfânta Fecioară îi ascultă pe cei care I se adresează cu rugăciuni.

Biserica Parohială Sfântu Petru şi Pavel (Szent Péter és Pál)

Biserica Parohială din Ciuboteni, localitatea care aparţinând Şumuleului Ciuc, a fost cel mai important aşezământ bisericesc din Ciuc la începutul secolului al XIV-lea. Biserica gotică medievală a fost dărâmată în 1800 datorită stării ei deteriorate, şi au construit clădirea actuală în stil neobaroc, folosind pietrele păstrate din clădirea originală.
În anii 2002-2005 echipa de arheologi al Muzeului Secuiesc al Ciucului a efectuat săpături pe partea nord–estică a bisericii şi au găsit pereţii sanctuarului şi navei din templul medieval.
Aceste cercetări arheologice demonstrează, că aici s-a aflat o biserică de piatră încă din secolul XII.
Biserica actuală a fost reconstruită de mai multe ori până în secolul XVI şi a fost completată cu un turn în secolul XVII. Cripta „Sándor”a fost realizată la începutul secolului XVIII, pe partea nord-estică a bisericii. În cursul săpăturilor arheologice s-au găsit şi aproximativ 80 de morminte, datând din diferite ere.
Templul parohial este una dintre cele mai importante locaţii ale rusaliilor din Şumuleu Ciuc, sute de vizitatori petrecându-şi noaptea de sâmbătă aici, cu rugăciuni. În sâmbăta rusaliilor aici se ţine slujba ceangăilor din Moldova, care îşi păstrează crucea şi steagul de rusalii în biserică tot anul.

Biserica ortodoxă

Biserica ortodoxă aflată în Piaţa Cetăţii a fost construită între anii 1929 – 1936, în stil neobizantin. Începând cu anul 1994 este sediul eparhiei ortodoxe, ulterior devenind sediul Episcopiei ortodoxe al Harghitei şi Covasnei. În spatele bisericii se află vechiul Hotelul orăşenesc. Preotul ortodox Gheorghe Cerbu a fost preocupat şi înainte de 1929 de construirea unei biserici ortodoxe în Miercurea Ciuc, dar nu s-a putut înainte de înfiinţarea parohiei ortodoxe. Piatra de temelie a clădirii a fost depusă în anul 1929, pe 29 septembrie, şi cu ajutorul statului român, a altor instituţii şi a enoriaşilor în 1936 s-au terminat lucrările de construcţii. Pe 8 octombrie a aceluiaşi an a avut loc festivitatea de sfinţire a bisericii de către episcopul ortodox Nicolae Bălan.

Interior biserica ortodoxă

Interiorul bisericii este decorat de picturi realizate de artistul piteştean Gheorghe Belizarie în anul 1936. Picturile în ulei sunt caracterizate de stilul bizantin, iar în acelaşi timp Belizarie a încercat să exprime armonia elementelor arhitecturale cu acestea.
Mobilierul bisericii este remarcabil, mai ales scaunul Episcopal, care este decorat cu gravuri superbe.