Monumente arhitecturale (14)
Majoritatea monumentelor arhitecturale din Miercurea Ciuc au fost construite în secolul XIX.- începutul secolului XX, în stil neoclasic, eclectic sau art Nouveau. Clădirile considerate monumente istorice sunt casele burgheze de pe Strada Petőfi Sándor și clădirile instituțiilor publice importante din oraș, cum ar fi Primăria, Palatul Justiției, fosta clădire a Băncii Naționale sau Liceul Româno Catolic Márton Áron, dar există și câteva clădiri monumentale mai vechi, dintre care cea mai importantă este Cetatea Mikó, construită în perioada renașterii. Din păcate o mulțime dintre clădirile reprezentative din municipiu au devenit victime ale dictaturii socialiste, și au fost demolate în timpul restructurării urbane din anii 70, dar încă se recunoaște axa urbană caracteristică secolului XIX, alcătuită din Piața Cetății – Strada Petőfi și Strada Márton Áron, care păstrează memoria orașului Miercurea Ciuc de odinioară.

Împărtășiți cu prietenii:


Începe plimbarea

Cetatea Mikó

Începe plimbarea

Palatul Justiției

Începe plimbarea

Spitalul de urgență Miercurea Ciuc, secția oto-rino-laringologie

Începe plimbarea

Casa Gál și casa Csiszér

Începe plimbarea

Școala generală Petőfi Sándor

Începe plimbarea

Piața 1956 - partea de sus a străzii pietonale

Începe plimbarea

Strada Petőfi Sándor - zona centrală

Începe plimbarea

Strada Petőfi Sándor: partea de jos a străzii pietonale

Începe plimbarea

Curtea de Conturi a României

Începe plimbarea

Liceul Teoretic Márton Áron

Începe plimbarea

Capela Liceului Teoretic Márton Áron

Începe plimbarea

Vechiul sediu al Scaunului Ciucului - Praetorium

Începe plimbarea

Clădirea vechiului gimnaziu din Șumuleu Ciuc

Descrieri locații
Cetatea Mikó

Cetatea Mikó, care găzduieşte Muzeul Secuiesc al Ciucului, a fost construită de Hídvégi Mikó Ferenc, căpitanul scaunelor secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Caşin în anul 1613, membru în consiliul Principelui Transilvaniei Bethlen Gábor şi trezorierul Ardealului. Ansamblul de clădiri renascentiste, cu formă pătrată, cu o curte interioară rectangulară, prevăzută cu patru turnuri în formă de bastion, a fost construită cu destinaţia de locuinţă în primul rând, şi nu cea de apărare. Răspândirea acestui prototip de castel renascentist în Ardeal se datorează arhitectului Principelui Bethlen Gábor, Giacomo Resti. Pe timpul invaziei turco-tătare din 1661, cetatea a fost parţial deteriorată, până când a fost reconstruită între anii 1714-1716 de groful Stephan Steinville, general imperial, căpitan al trupelor ardelene, şi a funcţionat ca fortificaţie imperială.
În anul 1730 în bastionul de sud-vest s-a amenajat o capelă.
După reconstrucţie, conform spiritului epocii, cetatea a fost sediul comandamentului de regiment şi cazarmă. În 1870 a devenit proprietatea Bunurilor Private din Ciuc, iar din 1887 era folosită de Armata Română. Din 1970 aici funcţionează Muzeul din Miercurea Ciuc denumit ulterior Muzeul Secuiesc al Ciucului.

Palatul Justiției

Clădirea impozantă a Palatului Justiţiei, care creează o atmosferă de metropolă, a fost construită între anii 1903-1904 după planurile arhitectului Gyula Wagner, în vecinătatea închisorii deja existente. Arhitectul originar din Budapesta a fost cunoscut la începutul secolului ca specialist în proiectarea palatelor de justiţie şi ale penitencialelor, elaborând aproape 200 de astfel de planuri.
În 1872, când justiţia a fost separată de administraţia publică, palatul justiţiei a fost mutat din Şumuleu Ciuc în Miercurea Ciuc, într-o încăpere a primăriei. Mai târziu, în 1887 s-a mutat în clădirea General Kommando (spitalul ORL astăzi), şi de aici a ajuns în clădirea proprie, unde se află şi astăzi. Wagner Gyula a terminat proiectul grandios în 1903, iar în 1905, la începutul lunii august judecătoria s-a mutat în noul palat. Pe faţada noii clădiri a fost inscripţionat textul „CASA LEGII REGALE A UNGARIEI”.
În sistemul comunist clădirea a rămas fără stăpân, aici au funcţionat mai multe instituţii, şi întreprinderi, până când, după schimbarea sistemului politic a devenit din nou palat al justiţiei. Clădirea a fost renovată între anii 1995 şi 2005.

Spitalul de urgență Miercurea Ciuc, secția oto-rino-laringologie

Clădirea cunoscută şi sub denumirea de „Casa pe stâlpuri”, a fost construită în 1786, în stil clasicist. La sfârşitul secolului XVIII. – începutul secolului XIX. a funcţionat ca sediu al primului batalion de grăniceri (General Kommando), mai târziu, după înfiinţarea comitatelor, în 1868 aici s-a mutat Tribunalul Comitatului Ciuc. În decursul istoriei, clădirea a avut diverse funcţiuni, cum ar fi: Fabrică de mobilă între anii 1904-1921, locuinţă privată, iar pentru o scurtă perioadă a găzduit prima secţie de maternitate condusă de dr. Nagy András. În 1942 la iniţiativa şi cu finanţarea Bunurilor Private din Ciuc, clădirea a fost extinsă cu aripa de est. Actualmente, clădirea renovată de curând, găzduieşte secţia de oto-rino-laringologie a Spitalului de Urgenţă Miercurea Ciuc.

Casa Gál și casa Csiszér

Printre clădirile impozante ale Pieţei Cetăţii, în vecinătatea Primăriei şi a Spitalului ORL – fostul tribunal al Comitatului Ciuc -, se ascund două clădiri cu caracter de vilă. Cele două case sunt identice, au un singur nivel şi sunt case de locuit. Amândouă au fost construite în 1911, şi sunt monumente de interes local.

Primăria

Odată cu înfiinţarea sistemului de comitate din 1878, Miercurea Ciuc a devenit centrul Comitatului Ciuc, astfel s-a construit clădirea primăriei de astăzi între anii 1886-1887, ca prefectură, sub îndrumarea prefectului de pe acele vremuri, Mikó Mihály. La origine clădirea era de sine stătătoare, avea doar parter şi o curte interioară. Mai târziu a fost extinsă printr-o faţadă cu cinci axe (pivoturi) pe latura nordică, nouă axe (pivoturi) dinspre Strada Petőfi, cinci axe şi un rizalit de colţ cu acoperiş pe latura sudică, şi o aripă perpendiculară pe faţada principală cu 16 axe. După ce s-a mai construit şi un etaj, clădirea a dobândit forma actuală, în perioada 1912-1913.
În clădire până în 1980 a funcţionat prefectura judeţului Harghita, iar de atunci o parte însemnată a clădirii este ocupată de Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, şi în aripa de nord funcţionează Centrul Militar Judeţean.
În anul 2000 s-a renovat faţada clădirii, cu această ocazie s-a înlocuit fereastra ovală din centrul peretelui de fronton cu stema oraşului, şi s-au descoperit fostele steme ale comitatului Ciuc.

Școala generală Petőfi Sándor

Folosind veniturile Bunurilor Private din Ciuc în 1891, s-a finalizat noua clădire impozantă a Gimnaziului de Fete, care pentru multe dintre fetele din aceea perioadă a oferit cunoştinţe utile şi educaţie morală. Înaintea anului 1891, Gimnaziul de fete a funcţionat în cazarma grănicerilor secuieşti, desfiinţată după revoluţia din 1848-49, care era situată pe actuala Stradă Kossuth Lajos. Deşi în viaţa clădirii nu au fost schimbări însemnate de la construirea ei, Instituţia a fost reorganizată de mai multe ori. În 1927 a fost transformată în subgimaziu de limba română, iar în anii ’40, după hotărârea din Viena, a redodândit denumirea de „Gimnaziu Civil de Fete” şi limba maghiară ca limbă oficială de predare. După acesta pentru o scurtă perioadă a devenit institut pedagogic (mutat de la Şumuleu Ciuc), apoi din 1955 Şcoala Generală Nr. 1. care din 1990 poartă numele poetului Petőfi Sándor.

Piața 1956 - partea de sus a străzii pietonale

Această piaţă s-a înfiinţat după deschiderea Consulatului Republicii Ungare din Miercurea Ciuc, la aniversarea a 50 de ani de la Revoluţia Maghiară din 1956. În centrul pieţei s-a inaugurat creaţia sculptorului local, Ercsei Ferenc, intitulată Gloria Victis, în memoria victimelor revoluţiei. De aici putem admira mai multe clădiri vechi remarcabile, cum ar fi casa lui Pál Gábor, vechiul cazinou – Vigadó, care datează din 1904, casa doctorului Bochkor Bela – construită în 1902 în stil secesionist. Din anul 2006 în această piaţă se organizează comemorările de 23. octombrie.

Strada Petőfi Sándor - zona centrală

Din partea centrală a străzii Petőfi, cu case de epocă, avem o perspectivă deschisă spre Piaţa Majláth Gusztáv Károly, care, deşi poartă încă amprentele socialismului, este totuşi un loc plăcut, animat. În această zonă se găseşte muzeul Mureşului Superior şi a Oltului, clădirea fostului cinematograf – aflată în renovare, cât şi magazinul universal Tulipan, deschis în 1974, singurul complex comercial de acest gen din zona Ciucului. Piaţa este dominată de două lucrări de artă modernă remarcabile, create de artişti autohtoni, imensul mozaic de marmură de pe frontispiciul cinematografului şi statuia Millenium chiar din centru.

Strada Petőfi Sándor: partea de jos a străzii pietonale

Ajungând în partea terminală a străzii Petőfi, putem admira case de epocă ale unei burghezii înfloritoare de odinioară, dar din păcate într-o stare de degradare avansată. Aici se află casa construită de Cseh Istvan în stil eclectic şi secesionist, care găzduieşte un restaurant, fosta clădire a Sanatoriului Hirsch Hugo, cea mai modernă unitate sanitară a zonei Ciucului până în 1940, ca de altfel casa lui Potoczky Pal, care a fost personalitatea cea mai renumită a comitatului la începutul sec. XX. Negustorul de origine armeană a avut un rol important în viaţa social-culturală a comunităţii, prin finanţarea echipei de fotbal locale, al corului şi al trupei de teatru din oraş.

Curtea de Conturi a României

Construcţia clădirii a fost începută în 1929 şi terminată în 1940. În perioada 1940-1944 aici a funcţionat Banca Naţională Maghiară, între anii 1945 şi 1948 Banca Naţională Română, după care clădirea a devenit Banca de Stat al României. După 1990 clădirea a fost folosită din nou de Banca Naţională, până în 2000, când acesta a fost reorganizată. Actualmente aici funcţionează Curtea de Conturi a României. Curiozitatea este că locaţia originală a clădirii a fost cu 127 m spre vest faţă de cea actuală. Mutarea a fost efectuată în 1984, cu ocazia restructurării urbane, fiindcă nu a putut fi încadrată în noul centru. Clădirea de 2400 tone a fost cuprinsă într-un cadru de beton armat şi a fost tractată pe şine până la locaţia sa actuală. Mutarea spectaculoasă a fost efectuată într-o lună de zile. În locul clădirii Băncii Naţionale a fost construită Casa de Cultură a Sindicatelor, în stilul socialist foarte în vogă pe acele vremuri.

Liceul Teoretic Márton Áron

Instituţia este urmaşa de drept a şcolii fondate de Ordinul Franciscan din Şumuleu Ciuc în secolul al XVII-lea. Ideea transmutării aşezământului în Miercurea-Ciuc s-a născut în 1898 - când clădirea şcolii din Şumuleu a devenit prea mică şi demodată - dar construcţia efectivă a început în 1909, cu scopul de a înălţa un liceu, un seminar şi un internat. Tratativele prelungite înaintea începerii construcţiilor au fost conduse de groful Majláth Gusztáv Károly, episcopul Ardealului de pe acea vreme. Proiectul şi devizul estimativ al construcţiilor a fost elaborat de arhitectul Alpár Ignácz şi de inginerul Pápai Sándor. Clădirea a fost finalizată la 5. iunie 1911, cu excepţia aripii de sud, care s-a finalizat doar în 1913. În 2008 au fost schimbate şi ferestrele pictate ale capelei aflată în aripa centrală a clădirii. Vitraliile noi, monumentale, cu un colorit modern sunt opera artiştilor Nagy Ödön şi Vorzsák Gyula.
Restaurarea amplă a complexului de clădiri, probabil cel mai impozant din Miercurea Ciuc, s-a efectuat sub conducerea arhitectului local Máthé Zoltán, în 2010-2011.

Capela Liceului Teoretic Márton Áron

Sala de festivităţi a Liceului Teoretic Márton Áron se află la etajul întâi, vis-à-vis de scări. Aula şi-a redobândit recent funcţia originală, cea de capelă. Atmosfera religioasă este subliniată de altarul renovat şi aşezat în poziţia lui originală, de arcadele clasice, de piloni, precum şi de nişele din pereţi. Ornamentul cel mai de seamă a capelei sunt ferestrele imense cu sticlă pictată. Vitrailul deosebit realizat în 2008 este opera artiştilor locali Nagy Ödön şi Vorzsák Gyula. Aceştia s-au inspirat din descrierile foştilor studenţi ai liceului, şi din rămăşiţele vitrailului original, găsit în podul clădirii. Vitrailul este compus din trei elemente – cele trei ferestre - , dar fiecare în parte prezintă o poveste de sine-stătătoare. Pe fereastra centrală o putem vedea pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus, cea din dreapta îl prezintă pe Sfântul Ştefan care îngenunchează în faţa Feciorei Sfinte, oferindu-i coroana, iar pe cea din stânga apare Prinţul Sfântul Emeric, cu crini în mână. Cele trei scene sunt conectate prin razele de lumină care o înconjoară pe Maria.

Vechiul sediu al Scaunului Ciucului - Praetorium

Clădirea pretoriului aflată vis-a-vis de Catedrala Franciscană din Şumuleu a fost construită între anii 1828-1841 ca sediu central al scaunelor Ciucului, Gheorgheniului şi Casinului, care nu au avut un centru administrativ permanent până atunci. La sfârşitul secolului XVIII. a fost dată în ordine înfiinţarea sediilor permanente ale Scaunelor din tot Ardealul. Deşi guvernul a ales zona „Mártonfalva” din Miercurea Ciuc, cu ocazia şedinţei susţinute pe 21. Mai, 1810, s-a decis, ca viitorul sediu al scaunelor Ciucului, Gheorgheniului şi Casinului să fie în Şumuleu Ciuc. Temelia clădirii a fost depusă în 1828, şi construcţiile au durat peste zece ani. Pretoriumul a funcţionat în clădirea din Şumuleu, până în 1876 când a avut loc mutarea oficiilor în Miercurea-Ciuc.
În decursul anilor clădirea a avut mai multe funcţionalităţi, fiind pe rând cămin pentru elevi, institut pedagogic, ţesătorie, muzeu, maternitate, şcoală sanitară şi altele. Din 1949 este sediul Secţiei de Boli Contagioase a Spitalului Judeţean dar şi această destinaţie va fi schimbată în curând, clădirea fiind retrocedată Bisericii Catolice.
Curiozitatea clădirii monument cu planul sub forma U, constă în structura acestuia, care este foarte similară cu cea a mănăstirii franciscane de vis-a-vis, fiind construită după modelul acesteia.

Clădirea vechiului gimnaziu din Șumuleu Ciuc

Predecesorul Liceului Teoretic Márton Áron datează din secolul al XVII., când călugării franciscani din Şumuleu Ciuc au fondat prima şcoală generală în secolul XVI, care în următorul secol a devenit gimnaziu. Existenţa aşezământului a fost documentată în scris încă din 1630.
Clădirea de sine stătătoare, cu un singur nivel a gimnaziului, a fost construită prin contribuţia localităţilor vechiului Scaun al Ciucului între anii 1780-82, fiind extinsă de mai multe ori în cursul anilor următori. Din 1857 a funcţionat ca liceu iar din 1858 se înfiinţează şi o secţie de pedagogie. Spre sfârşitul secolului al XIX, clădirea a devenit prea mică şi demodată pentru a găzdui Instituţia, astfel s-a pus problema mutării ei în Miercurea Ciuc. Iniţiatorul mutării a fost inspectorul şcolar clujean Kuncz Elek (tatăl scriitorului Kuncz Aladár). În urma mutării gimnaziului şi liceului în Miercurea-Ciuc, din 1911 clădirea a funcţionat sub patronatul Bunurilor Private din Ciuc, ca orfelinat până în anul 2003. Actualmente clădirea este administrată de Fundaţia „ Sfântul Francisc” din Deva, condusă de călugărul franciscan Böjte Csaba, fiind sediul căminului pentru copii Sfântul Ştefan, dar proprietarul de drept al aşezământului este Asociaţia Bunurile Private din Ciuc.